România

Statul este responsabil pentru a asigura protecția, respectarea drepturilor și siguranța cetățenilor săi, dar atunci când acesta nu mai reprezintă o structură care poate asigura acestea, responsabilitatea de a prelua acest rol revine comunității internaționale. Protecția este reprezentată de activitățile care au scopul de a obține respectarea totală a drepturilor omului cu ajutorul instrumentelor de drept, și anume legislației privind drepturile omului, Dreptul Internațional Umanitar și Protecția Refugiaților privind reglementărilor internaționale. Există două tipuri de protecția internațională în UE:

• a) statut de refugiat
• b) statutul de protecție subsidiară

Refugiat este considerată o persoană care a fost forțată să își părăsească țara din cauza persecuției, războiului și care, de cele mai multe ori, nu se poate întoarce acasă. Refugiatul este într-un pericol real de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau apartenență la un anumit grup social.

Protecția oferită unui cetățean din afara UE sau apatridului (persoană care nu are cetățenia nici unui stat) care nu este refugiat, dar în privința căruia au fost aduse dovezi substanțiale care dovedesc pericolul sau riscul pe care întoarcerea (în țara de origine sau în cazul apatrizilor, în țara anterioară de proveniență) îl reprezintă datorită faptului că s-ar supune unui șanse reale de a fi rănit sau de a-i fi viața pusă în pericol.

Este considerat solicitant de azil o persoană care și-a părăsit țara de origine și a aplicat pentru azil în altă țară, dar a cărei aplicație nu a fost încă finalizată.

Relocarea reprezintă transferul refugiaților dintr-o țară de azil într-un alt stat care a acceptat să îi admită și să le acorde ședere permanentă; aceasta este singura soluție de durată care implică realocarea refugiaților.

Pentru a fi luată în considerare pentru reinstalare în România, o persoană trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

El/ea a fost recunoscut ca refugiat în conformitate cu articolul 1A din Convenția de la Geneva din 1951 privind refugiații și protocolul său din partea unui stat sau a UNHCR; El/ea nu beneficiază de protecție efectivă pe teritoriul țării de azil; El /ea nu are perspective de integrare în țara de azil; nu are perspective de repatriere voluntară în țara de origine în condiții de siguranță și demnitate; El/ea nu reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice, securității naționale, sănătății sau moralei publice; Prezintă potențial de integrare în societatea românească; El/ea a acceptat în mod explicit să fie relocat în România

Procesul de relocare implică mulți actori internaționali și naționali. În primul rând, trebuie să fiți recunoscut ca refugiat de UNHCR. Necesitățile individuale de relocare sunt evaluate de UNHCR pe baza a opt criterii:

• Nevoile de protecție fizică și juridică
• Supraviețuitori de violență și tortură
• Nevoile medicale
• Femeile în pericol
• Reuniune de familie
• Copii și adolescenți
• Refugiați în vârstă
• Lipsa perspectivei de integrare locală

Dacă îndepliniți cel puțin unul dintre aceste criterii și nu aveți perspective pe termen lung în țara de origine sau în prima țară de refugiu, atunci vi se va propune relocarea de către UNHCR cu aprobarea dumneavoastră. Decizia finală va fi luată de țara primitoare care poate avea criterii suplimentare de intrare. Când un stat vă acordă intrarea, vi se va acorda reședința permanentă și protecția refugiaților.

Manual de relocare UNHCR

European Resettlement Network – Procesul de relocare

European Resettlement Network – Ce este relocarea?

Welcome To Sheffield

Informații privind relocarea UNHCR